Lista mea de bloguri

sâmbătă, 1 martie 2014

Nephrolepis - Feriga de camera

Planta provenita din America tropicala si utilizata ca planta ornamentala de interior, este permanent verde si se dezvolta continuu, chiar si in perioada de iarna, daca i se asigura conditiile specifice de dezvoltare.

Nephrolepis - Feriga de camera, este cea mai cunoscuta specie de feriga.
Nephrolepis - Feriga de camera, se prezinta ca o tufa, cu frunze lungi ( 50 - 100cm. ), de culoarea verde–deschis, arcuite usor, pe care se dezvolta foliole subtiri si alungite, drepte sau usor ondulate. Frunzele poarta pe reversul lor mici saculeti cu spori prin care planta se poate inmulti necontrolat.

Conditiile optime pentru dezvoltarea plantei sunt asigurate in camere bine luminate, ferite de razele directe ale soarelui, cu umiditate ridicata atat in aer cat si in substrat, de preferinta orientate spre nord.
Udarea la Nephrolepis trebuie sa fie regulata pentru ca pamantul trebuie sa fie permanent umed. De asemenea, atat vara cat si iarna, frunzele plantei trebuiesc pulverizate cu apa ( cea mai buna apa pentru udare este apa fiarta si racita). Toamna si iarna, cand este tinuta in incaperi incalzite se uda mai putin (substratul nu trebuie sa se usuce intre udari).
Vara, pentru dezvoltarea rapida si viguroasa a plantei, Nephrolepis trebuie asezata in locuri aerate, ferite de actiunea directa a razelor de soare, la semiumbra.

In perioada de dezvoltare maxina, primavara si vara, Nephrolepis trebuie fertilizata cu substante nutritive de 2-3ori / luna.

Pentru Nephrolepis, substratul, trebuie sa fie un amestec poros format din pamant de frunze–conifere si foioase, telina de gazon si nisip care trebuie sa fie afanat permanent, in special la suprafata, iar pe fundul ghiveciului pentru drenarea apei trebuie sa se aseze un strat de nisip sau pietris.

Ghivecele utilizate pentru feriga trebuie sa fie joase si cu gura larga pentru dezvoltarea nestingherita a radacinilor.

Nephrolepis - Feriga de camera se inmulteste prin separarea stolonilor – mici tulpini cu frunze care au radacini la baza, sau prin semanarea sporilor atunci cand acestia ajung la maturitate si devin maronii.

A doua modalitate de inmultire este mai putin utilizata de iubitorii de plante, pentru ca se desfasoara pe o durata mai mare de timp si necesita asigurarea unui climat special.