Nephrolepis - Feriga de camera

Planta provenita din America tropicala si utilizata ca planta ornamentala de interior, este permanent verde si se dezvolta continuu, chiar si in perioada de iarna, daca i se asigura conditiile specifice de dezvoltare.

Nephrolepis - Feriga de camera, este cea mai cunoscuta specie de feriga.
Nephrolepis - Feriga de camera, se prezinta ca o tufa, cu frunze lungi ( 50 - 100cm. ), de culoarea verde–deschis, arcuite usor, pe care se dezvolta foliole subtiri si alungite, drepte sau usor ondulate. Frunzele poarta pe reversul lor mici saculeti cu spori prin care planta se poate inmulti necontrolat.

Conditiile optime pentru dezvoltarea plantei sunt asigurate in camere bine luminate, ferite de razele directe ale soarelui, cu umiditate ridicata atat in aer cat si in substrat, de preferinta orientate spre nord.
Udarea la Nephrolepis trebuie sa fie regulata pentru ca pamantul trebuie sa fie permanent umed. De asemenea, atat vara cat si iarna, frunzele plantei trebuiesc pulverizate cu apa ( cea mai buna apa pentru udare este apa fiarta si racita). Toamna si iarna, cand este tinuta in incaperi incalzite se uda mai putin (substratul nu trebuie sa se usuce intre udari).
Vara, pentru dezvoltarea rapida si viguroasa a plantei, Nephrolepis trebuie asezata in locuri aerate, ferite de actiunea directa a razelor de soare, la semiumbra.

In perioada de dezvoltare maxina, primavara si vara, Nephrolepis trebuie fertilizata cu substante nutritive de 2-3ori / luna.

Pentru Nephrolepis, substratul, trebuie sa fie un amestec poros format din pamant de frunze–conifere si foioase, telina de gazon si nisip care trebuie sa fie afanat permanent, in special la suprafata, iar pe fundul ghiveciului pentru drenarea apei trebuie sa se aseze un strat de nisip sau pietris.

Ghivecele utilizate pentru feriga trebuie sa fie joase si cu gura larga pentru dezvoltarea nestingherita a radacinilor.

Nephrolepis - Feriga de camera se inmulteste prin separarea stolonilor – mici tulpini cu frunze care au radacini la baza, sau prin semanarea sporilor atunci cand acestia ajung la maturitate si devin maronii.

A doua modalitate de inmultire este mai putin utilizata de iubitorii de plante, pentru ca se desfasoara pe o durata mai mare de timp si necesita asigurarea unui climat special.

Oxalis

Oxalis are origini în America de Sud, Africa de Sud şi Asia. Cele mai multe dintre specii nu depăşesc 30 cm înălţime, planta având o tendinţă evidentă de a invada foarte repede locul în care este poziţionată.

Cultivare si ingrijire

Planta de apartament – Oxalis triangularis (Trifoi oxalis) trebuie crescuta in spatii luminoase, chiar cu lumina directa. Are un ritm rapid de crestere, dezvoltandu-se sub forma de tufa, rotunda. Trebuie udata cu regularitate (aproximativ o data pe saptamana), lasand totusi ca pamantul de la suprafata ghiveciului sa se usce, pana la un centimetru adancime, intre doua udari. Chiar daca drenajul nu este foarte bun, trifoiul se dezvolta frumos, nefiind foarte pretentios din acest punct de vedere. Accepta orice fel de sol, dar ar fi bine sa se evite pamantul greu, care retine prea mult apa, cel mai potrivit fiind amestecul de pamant de frunze, turba si nisip. Si in conditiile in care planta este cultivata in interior, in lunile de iarna (dupa perioada de inflorire), frunzele se ofilesc si, atunci, ghiveciul trebuie pus intr-o incapere mai racoroasa, la 8-10 grade Celsius, fara a se mai uda, pana primavara. Cand planta este cultivata in gradina, pentru a fi siguri ca, iarna, radacinile nu ingheata, se acopera cu un strat de paie sau se pot scoate tuberculii din pamant, pastrandu-le intr-un loc uscat, racoros si intunecos, pana in primavara, cand se cultiva, inapoi, in gradina.

Inflorire

Inflorirea plantei de apartament – Oxalis triangularis (Trifoi oxalis) se produce primavara. Florile sunt albe, roz sau lilas, au cinci petale, apar la capatul unor tije lungi si contrasteaza frumos si original cu purpuriul frunzelor. Cresc abundent la lumina puternica si rezista pret de 6-8 saptamani (pe masura ce unele flori se ofilesc, apar alte tije florale). Pentru a stimula inflorirea, pe o perioada mai lunga, inlaturati, cu regularitate, florile ofilite. Pe timpul noptii se inchid, iar in gradina, si atunci cand ploua. Semintele plantei se dezvolta in interiorul unor capsule, cu doua valve.

Inmultire

Pentru a inmulti planta de apartament – Oxalis triangularis (Trifoi oxalis) se face diviziunea radacinilor (a tuberculilor), in aprilie. Partea desprinsa se cultiva intr-un alt ghiveci, iar in gradina se asaza bucatile de radacina la o distanta de aproximativ 10-15 centimetri  intre ele. Trifoiul oxalis se poate inmulti si prin seminte, care se pun in pamant, se uda si, in 3-4 saptamani, vor rasari primii lastari.

Daunatori si erori de cultivare

Pentru a preintampina atacul unor daunatori, mai ales afide, paianjeni rosii si ciuperci, este bine sa se aplice plantei de apartament – Oxalis triangularis (Trifoi oxalis) un insecticid, cu sfera larga de actiune, si un fungicid, primavara, dupa ce frunzele plantei s-au dezvoltat destul de mult. Absenta florilor sau intarzierea lor este semn de luminozitate insuficienta.

Bougainvillea (floarea de hartie)

Bougainvillele sunt numite astfel dupa amiralul francez Louis de Bougainville care a adus aceste frumuseti tropicale in Franta din patria lor de origine, Brazilia. In anii urmatori, plantele s-au raspandit in intregul bazin mediteranean savurand verile calde si iernile blande ale sudului Europei.

Bougainvillea (floarea de hartie) este un gen de arbust cu flori originar din America de Sud, in special in Brazilia, Peru, Argentina. Bougainvillea este una dintre cele mai cunoscute si apreciate flori in Grecia si in destinatiile mediteraneene, unde s-a raspandit foarte bine.
In functie de specie, arbustul de Bougainvillea face flori albe, rosii, purpurii, portocalii etc. In realitate, florile sunt mici, iar fiecare grup de flori este inconjurat de bractele subtiri, in culori puternice, cu aspect de pergament. Aceste bractele sunt cele care fac planta sa fie spectaculoasa.
Planta se adapteaza la orice fel de sol atata timp cat acesta din urma este bine drenat si irigat moderat.
Bougainvillea este un arbust peren care nu necesita ingrijiri speciale, fiind o planta rezistenta. Este recomandat sa se verifice tulpina si frunzele din cand in cand pentru a preveni bolile si atacurile insectelor.
Bougainvillea se dezvolta cel mai bine in locurile unde beneficiaza de multa lumina naturala. Este bine ca planta sa se bucure de soare direct, cel putin 8 ore pe zi. Bougainvillea se iriga si se fertilizeaza intotdeaua moderat.
In Romania, Bougainvillea trebuie protejata de gerul iernii. Daca este crescuta afara, Bougainvillea trebuie acoperita cu o folie de plastic perforata pentru ca umezeala sa poata iesi. Daca arbustul este crescut in ghiveci, planta poate fi dusa in casa pe toata perioada frigului. Tinuta in interior, Bougainvillea trebuie asezata la fereastra pentru a beneficia de lumina.
Ramurile tinere sunt moi, dar in timp acestea devin lemnoase. Astfel, odata cu trecerea timpului, o planta nu mai poate fi mutata din locul ei, prin urmare, daca cresti afara Bougainvillea trebuie sa te gandesti la cel mai potrivit loc pentru ea.
Toamna este un moment bun pentru toaletarea plantei. Se taie ramurile arbustului pentru a-i da o noua forma.
In conditii optime, floarea de hartie poate creste pana la o inaltime de 12 metri.

Primavara Bougainvillea inmugureste, apar primele frunze si apoi florile. Acestea din urma au o perioada lunga de existenta, din primavara pana in sezonul rece. Toamna, florile si frunzele se usuca si mor.
Bougainvillea poate fi crescuta in recipiente mari sau direct in gradina. Este recomandat ca arbustul sa fie asezat langa un perete sau fixat de un suport pentru a incuraja planta sa creasca in inaltime. Bougainvillea este ideala pentru garduri, pergole, ziduri, bolte naturale etc. Suportul ajuta tulpina si ramificatiile sa creasca si le sustine greutatea. Daca vrei sa dai plantei o anumita forma, foloseste spaliere.
Bougainvillea poate fi crescuta si in containere suspendate si dirijata spre un zid. Planta este perfecta pentru a imbraca un perete inestetic.

Brunfelsia

Genul Brunfelsia cuprinde aproximativ 30 de specii de arbuşti mereu verzi ce pot fi cultivate atât în seră, cât şi în grădină sau în apartament.

În ţările de origine (Brazilia, Bolivia, Peru, Ecuador etc.), Brunfelsia era numită „Manacŕ“. Numele a fost dat de indigenii din Brazilia, după numele celei mai frumoase fete din trib, Manacan, tocmai pentru a scoate în evidenţă frumuseţea florilor pe care le produce această plantă. Brunfelsia era considerată o plantă sacră şi era folosită în ceremoniile speciale. Rădăcina era folosită pentru realizarea unor tincturi împotriva reumatismului sau pentru prepararea unor decocturi pentru tratarea febrei, bronşitelor sau a altor afecţiuni pulmonare. În zilele noastre, în Statele Unite ale Americii, planta este folosită ca diuretic, laxativ sau antiinflamator, în timp ce în Europa este utilizată pentru tratarea artritei, reumatismului, bronşitelor şi febrei.

Plantele din acest gen mai sunt cunoscute şi sub denumirea de „Ieri - azi - mâine“ sau „Dimineaţa - seara - noaptea“, deoarece arbustul are simultan flori colorate în trei nuanţe: violet, violet deschis şi alb. Florile se deschid în culoarea violet pentru ca apoi, pe o perioadă de câteva zile, să îşi schimbe culoarea în violet deschis, iar înainte de ofilire să devină albe. Brunfelsia este o plantă care produce un număr impresionant de flori, începând de primăvara şi până la sfârşitul verii. Florile sunt relativ mici, asemănătoare ca formă cu panseluţele şi apar pe toată suprafaţa arbustului. Frunzele sunt fine, de 8- 16 centimetri lungime, de culoare verde pe partea superioară şi verde pal pe interior. Particularitatea şi frumuseţea deosebită a acestei plante constau în faptul că florile îşi schimbă culoarea de la o zi la alta. Arbustul poate ajunge la o înălţime de 2,4 metri atunci când este cultivat în natură şi poate avea un diametru cuprins între 0,6 şi 1,5 metri.

 

Îngrijire

Brunfelsia iubeşte zonele luminoase, însă nu trebuie expusă în mod direct razelui soarelui, mai ales în perioadele calde ale anului. Primăvara şi vara, planta poate fi ţinută în exterior, într-un loc în care să primească suficientă lumină dimineaţa şi seara, dar unde să fie protejată de căldura amiezii. Brunfelsia trebuie protejată de frig, astfel că iarna ghivecele trebuie mutate în casă sau într-o seră, într-un loc luminos, dar nu foarte cald.

În perioada de înflorire, trebuie udată cu regularitate, evitând să lăsaţi pământul din ghiveci să se usuce între o udare şi alta. În lunile de iarnă, frecvenţa udărilor poate fi redusă, însă fiind atenţi ca solul să rămână mereu umed. După ce apar florile, puteţi administra îngrăşământ lichid pentru plantele cu flori o dată la trei săptămâni.

Pentru o foarte bună dezvoltare, Brunfelsia are nevoie de un teren foarte fertil şi foarte bine drenat. Cel mai bun amestec este format din două părţi pământ lutos, o parte compost de frunze şi o parte nisip.

Pentru a controla dezvoltarea arbustului, acesta trebuie tăiat cu regularitate, astfel încât să nu depăşească o înălţime de 60-90 de centimetri. După ce florile s-au ofilit, ramurile trebuie tăiate la jumătate din lungimea lor. Frunzele trebuie stropite cu apă pentru a creşte alţi lăstari.

 

Boli si daunatori: 
Vestejirea frunzisului se petrece in cazul in care fie a stat mai multe ore in soare direct (deshidratare), fie umiditatea de la radacina a fost in exces. Radacina si baza tulpinii putrezesc in lipsa unui echilibru de udare adecvat. 
Atacul afidelor - se poate controla prin dusuri cu apa calduta sau prin administrarea de insecticide. Recunoasteti atacul dupa substantele lipicioase pe care le lasa pe frunze. 
Defolierea brusca poate fi cauzata de un atac al paianjenului rosu. Se indeparteaza cu acaricide si se previne prin cresterea umiditatii relative in preajma plantei.

Bertolonia

Bertolonia este o planta  rara, care ar trebui să cumparati, în cazul în care aveți o terasa cu flori rare sau pur si simplu aveti  nevoie pentru a umple "camera verde". Face parte din familia  Melastomataceae si este originara din Brazilia. Pot apărea flori mici, purpurii, dar ele au o valoare decorativă mică. Bertolonia este o plantă căţărătoare - ea creşte doar vreo 10 cm inălţime. Frunzele sunt acoperite u perisori.

Temperatură: Căldură - minimum 16°c iarna. 

Lumină: Puternică. iarna, penumbră vara. Fără soare direct. 

Apă: Menţineţi compostul umed În permanenţă pe durata perioadei de creştere. 

Udaţi moderat iarna. Umiditatea aerului: Este vital aerul umed. Aşezaţi-o Într-o tavă cu prundiş. Pulverizaţi frunzele frecvent. 

Răsădire: Răsădiţi, dacă este necesar, primăvara. 

Inmulţire: Luaţi butaşii de tulpini, primăvara. 

Impatiens sau Sporul Casei

Impatiens, planta nerabdarii

O floare de interior, adorabila, care teoretic ar reusi sa aduca relaxarea celui care o priveste, Impatiens este o floare atractiva pentru orice persoana iubitoare de plante de interior.

Genul contine aproximativ 850–1,000 de specii. Din acestea, cel mai popular specimen este Impatiens Wallerana, cu o multime de soiuri si varietati, cu flori viu colorate, petale complexe si frunze inchise la culoare. Sunt plante “pentru” apartament unde rezista fara prea multa lumina, ba chiar se simt mai bine in conditii de umbra. Pentru a creste Impatiens este destul de usor, dar trebuiesc luate cateva lucruri in considerare.

Ingrijire:

Impatiens nu este o planta pretentioasa, ba dimpotriva. In functie de specie Impatiens este planta anuala, sau perena. Impatiens Wallerana teoretic este considerata perena, desi in anumite situatii aceasta poate sa moara dupa pierderea fructelor. Rezistenta remarcabila la temperaturile scazute o recomanda ca planta de toamna, fie in interior, fie in gradina unde se simte foarte bine si la 7-10 grade Celsius.

Lumina

Dupa cum spuneam, aceste specii nu au nevoie de multa lumina pentru a se dezvolta. Lumina excesiva ii poate arde frunzele foarte sensibile; toamna o puteti tine in geam pentru ca ea sa creasca, dar vara si primavara este recomandat sa o tineti la distanta de lumina solara.

Apa si umiditate

Poate ca nu este o specie care sa adore lumina, dar umiditatea este preferata. Este ideal sa o udati zilnic pe timp de vara, cat solul sa fie permanent umed. Trebuie sa fim precauti totusi, prea multa apa poate sa provoace pagube foarte mari radacinilor. Frunzele si florile nu trebuiesc udate, fiindca asta va duce la o viata mai scurta si uscarea lor prematura. Atentie! Toamna si Iarna udati mai rar, pana cand solul este relativ uscat; asa veți preveni aparitia mucegaiului sau a ciupercilor la baza plantei.

Solul

Impatiens se descurca bine in solul normal, pentru flori. Nu este recomandat sa folositi fertilizant sau compost pentru ele totusi, pentru ca Impatiens are tendinta sa se dezvolte la intuneric, si cu folosinta fertilizantului, planta poate sa creasca excesiv, frunzele sufocand abilitatea de a mai produce flori. Mai problematic este ca prin folosirea compostului, contribuiti la aparitia ciupercilor si a mucegaiului.

Temperatura

Nu sunt multe plante cu flori atat de atractive care sa fie iubitoare de frig, totusi, Impatiens este o exceptie. Ea se dezvolta foarte bine la temperaturi de 10-14 grade noaptea si ziua poate fi tinuta la temperaturi de 18-21 de grade. Daca plantati mai multe exemplare pe timp de vara, asigurati-va ca acestea sunt tinute departe de canicula si nu sunt expuse la soare.

Propagare

Impatiens se inmultesc prin seminte, care au nevoie de lumina si caldura pentru a germina (Aprox 20-21 de grade). Semanati semintele in ghivece la o adancime de 3-5 cm si asteptati aproximativ doua saptamani pana cand ies.

Reproducerea prin butasire se face prin taierea ramurilor laterale care sunt gata dezvoltate, acestea sunt puse intr-un amestec de sol, cu nisip unde sunt lasate pana cand vor da radacini. Intre doua saptamani si o luna, noul exemplar va incepe sa dea radacini.

Chamaedorea

Chamaedorea, unul dintre palmierii cel mai usor de crescut, este o planta ideala pentru interioarele orientate catre nord-vest.

Chamaedorea are un aspect gratios, fiind o planta ideala pentru interior. Planta nu agreeaza soarele, adaptându-se bine in locuri mai putin luminate. Totusi, lumina indirecta este necesara. Pentru a determina daca lumina este suficienta, se poate face urmatorul test: daca se poate citi confortabil o carte doar la lumina naturala a locului ales, atunci o planta de genul acesteia poate supravietui acolo. Nu se va dezvolta daca se administreaza ingrasamânt mult. De asemenea, trebuie verificata umiditatea solului inainte de a uda planta. Veti vedea ca perioada de timp dintre udari difera in functie de anotimp si vreme.

Plantele isi iau apa in functie de diversi factori externi (lumina soarelui, temperatura). Daca planta este la lumina slaba, asigurati-va ca solul este uscat la suprafata inainte de a-l uda din nou. Pentru a-l verifica, cercetati solul cu degetul la 5-8 cm adâncime. Daca solul este umed, nu-l udati, daca este uscat moderat este timpul sa-l udati. Când il udati, puneti apa pâna când aceasta curge prin gaurile de evacuare. Dupa aceasta indepartati apa din farfurie pentru a nu fi absorbita suplimentar.

Chamaedorea trebuie sa aiba umiditate. In mediul lor natural au umiditate mare. De obicei, in cladiri, nivelul umiditatii este atât de scazut, incât vârfurile frunzelor devin maronii. Pentru a creste umiditatea in jurul plantelor, stropiti frunzisul generos si des cu apa calduta, curata. Alta optiune este utilizarea unei tavi cu pietris. Aceasta poate fi o farfurie mai mare umpluta cu pietricele in care se pune apa. Nivelul apei trebuie sa fie dedesubtul fundului ghiveciului. Apa se va evapora de pe suprafata pietrisului, adaugând umiditate in aerul din jurul plantei.

Infestarea cu insecte poate deveni foarte repede o problema. Verificati-va plantele in mod regulat, pentru insecte (pânze de paianjen, frunze lipicioase sau patate). La primul semn de infestare, contactati specialistii pentru plante de interior. Este important ca problema care afecteaza starea de sanatate generala a plantei sa fie descoperita repede. Cel mai frecvent intâlnite insecte la Chamaedorea sunt paianjenii. Acestia sug seva plantei si apoi secreta o substanta lipicioasa pe suprafata plantelor. Este numita „roua de miere“. La o infestare grava, aceasta substanta va picura pe frunzele inferioare, pe covor si pe mobila. Paianjenii sunt insecte micute care tes pânze foarte delicate pe partea inferioara a frunzelor. Sunt vizibile cu o lupa de mâna. Spalarea sau pulverizarea regulata a frunzisului cu apa calduta va preveni sau minimiza problema.