Callisia

Mica planta vivace, tufoasa, apropiata de tradescantii, cu tulpini lungi, subtiri, initial inaltate, apoi taratoare si apoi pendente (cand ajung la 20 cm lungime).

Origine: America Centrala si de Sud. 
Frunze: cordiforme, carnoase, de un verde-viu pe fatal si purpurii pe dos, acoperind complet tulpina.

Lumina: nu prea puternica, indirecta. Nu suporta soarele direct, iar la umbra i se maresc nodurile.
Pamant: mranita de calitate pentru plante verzi, ori un amestec in parti egale de pamant de frunze, turbo aurie si pamant de gradina nisipos.

Ingrasamant: la 10 zile, o treime din doza normale de ingrasamant lichid pentru plante verzi diluata in apa. Umiditatea aerului: stropiti-o zilnic, mai ales vara.
Udare: nu udati frunzele, ci numai intre tulpini atunci cand substratul este uscat. 
Transplantare: o data pe an, primavara. 

Cerinte specifice: agatati-o intr-un loc retras, pentru ca tulpinile se rup la cea mai mica atingere.
Dimensiuni: 20 cm inaltime, 30 cm lungime.
Inmultire: se inmulteste foarte usor, prin fragmente de tulpini, puse la inradacinat In apa, in orice perioada a anului.
Longevitate: isi pierde frunzele la 2-3 ani. Reintineriti planta prin butasi. 
Daunatori si boli: paianjenii-rosii fac panze fine pe frunze, acestea decolorandu-se.

Sfat: taiati cu regularitate planta pentru a-si pastra portul.

Calathea

Este foarte decorativa prin frunze. In cultura exista numeroase specii si varietati cu frunze colorate in nuante de grena, verde, alb, galbui etc., lucioase sau catifelate, de marimi si forme variate. 

Formeaza in general tufe dese. Tulpina, scurta, este subpamanteana (rizom), iar radacinile sunt fine. Tecile frunzelor creeaza uneori impresia de tulpina. Speciile de Maranta au lastarii usor taratori si sunt de talie mai mica. Florile sunt si ele uneori decorative, grupate in forma unui spic sau palnie. 


Calathea vegeteaza continuu. Trebuie sa i se asigure in permanenta un loc cald, iarna temperatura sa nu scada niciodata sub 16 grade Celsius. Are nevoie de multa umiditate atmosferica. Daca aerul e foarte uscat si cald si i se da in permanenta apa in sol, frunzele vor fi mereu uscate si innegrite pe margine. Optimul de temperatura este 18-25 grade Celsius. Iubeste semiumbra. Nu se va plasa niciodata in bataia directa a razelor soarelui. 


Cultivare: 

Calathea creste bine intr-un ambient umed, la umbra si la temperaturi nu mai mici de 18 grade Celsius. Daca radacinile au ocupat ghiveciul, replantarea se efectueaza in martie, in perioada de repaus vegetal. Pentru aceasta operatie, folositi un compost dens, imbogatit cu elemente nutritive. 

Din aprilie pana in septembrie, udati-o abundent, zilnic. Pentru a produce mai multa umiditate, stropiti planta cu apa sau asezati-o pe o tava plina cu pietris ud. In aceasta perioada, administrati-i ingrasaminte lichide la fiecare 2-3 zile. 

Chiar si toamna si iarna, umbra si umiditatea aerului sunt fundamentale; in aceste anotimpuri, planta nu trebuie udata abundent, ci doar atat cat sa se mentina pamantul umed. 


Reproducere: 

Inmultirea se face prin divizarea plantelor care au crescut suficient. La sfarsitul lui martie sau in aprilie, puteti diviza planta si transfera segmentele de rizomi in acelasi compost ca cel indicat pentru plantele adulte. Tineti-le la umbra, intr-un ambient foarte umed, si udati-le cu grija. 


Pericole si precautii: 

Asemanator tuturor plantelor originare din padurile tropicale, Calathea pretinde un ambient umed si lumina "filtrata". Daca frunzele devin palide sau prezinta "arsuri", acestea indica faptul ca planta a fost expusa prea mult direct la soare si, de aceea, trebuie asezata intr-un loc mai aparat.

Crassula

CRASSULA - este o planta destinata in special apartamentelor, avand fie un aspect de pomisor (o tulpina inalta cu ramificatii), fie aspect de tufa. Frunzele de Crassula sunt carnoase de o culoare verde inchis, uneori bordate in nuante de rosu, rotunde, putin alungite grupate tip ciorchine. Denumita si Pomul Vietii, originara din Africa de Sud este o planta decorativa prin aspectul ei de arbore dar de dimensiuni mici.

Ingrijire Crassula

•  Amplasare (lumina si temperatura):

Crassula prefera locurile foarte luminoase. In lipsa luminii planta se va alungi si va avea frunze mici, decolorate. Temperatura prielnica vara 18-21°C si iarna 6-10°C.

• Udare si hranire:

Crassula se uda o data la 10 zile astfel incat pamantul intre doua udari  sa fie reavan spre uscat. Suporta bine aerul uscat. Fertilizarea se face la 2 saptamani cu ingrasaminte pentru cactusi.

• Elemente decorative:

Crassula este decorativa prin aspectul de arbore, frunzele sunt carnoase de culoare verde inchis, ovale sau tubulare, dispuse altern pe trunchi. Crassula poate inflori in conditii de interior o data la 10 ani insa florile nu sunt decorative.Transplantarea se face la 1-2 ani, primavara , mai ales atunci cand radacinile au ocupat ghiveciul. Substratul preferat de Crassula este format dintr-un amestec de pamant de gradina si nisip, in parti egale. 

Crassula se inmulteste, pe toata perioada anului, prin butasi de tulpina sau butasi de frunze pusi in apa pana fac radacini sau direct in substratul adecvat.

• Pericole:

Crassula poate fi atacata de paduchele lanos care poate fi combatut prin stropire cu insecticide sau in conditii de udare excesiva pot putrezi radacinile si astfel putem pierde planta definitiv.
Expunerea in soare puternic fara o prealabila adaptare, determina aparitia petelor brune si a arsurilor pe suprafata frunzelor. Frunzele se vor sterge de praf periodic.

• Important:

O atentie deosebita trebuie sa acordam udarii plantei Crassula (a nu se uda in exces) si expunerii plantei in spatii cu multa lumina naturala.

Caladium

Unii experti considera caladium drept o planta de interior, iar altii drept una cu frunzis colorat, care lumineaza zonele intunecoase din gradina. Caladium arata foarte bine in grup cu plante cu frunza verde cum ar fi ficusul elastica.

Caladium este usor de cultivat, fiind o planta tropicala originara din zona raului Amazon, Brazilia. Nu este deci de mirare ca iubeste mediul cald, umbros si umed, fiind cultivata ca si planta ornamentala, datorita frunzelor sale care au o culoare obtinuta prin combinarea nuantelor de verde, alb, roz sau rosu. Creste pana la o dimensiune de la 30 pana la 76 de cm intr-un sezon.

Caladium este o plantă cu repaus profund, asociat cu moartea frunzelor, dirijat, de regulă, în timpul iernii, pe o perioadă de circa 3 luni. Are nevoie de spaţii călduroase, cu umiditate relativă ridicată şi lumină difuză.
Temperatura optimă în timpul perioadei de vegetaţie este 18–22 °C; în această perioadă substratul se menţine permanent reavăn şi plantele se pulverizează des pentru menţinerea unei umidităţi relative ridicate, de 80–85 %. În timpul repausului tuberculii se păstrează stratificaţi în turbă sau rumeguş umed întrucât sunt foarte sensibili la deshidratare. Temperatura optimă din timpul perioadei de repaus este de 12–14 °C iar umiditatea relativă a aerului de 60–70 %.
Solicită aerisiri frecvente ale spaţiilor de cultură, aerisiri care se vor face cu multă atenţie astfel încât să nu se creeze curenţi de aer. Preferă substraturile uşoare, cu multă turbă, bogate în humus, fertile, foarte bine drenate, cu un pH uşor acid.

Înmulţirea plantelor de Caladium se realizează prin divizarea tuberculului, la sfârşitul iernii – primăvara devreme, după o uşoară preforţare a acestuia pentru pornirea mugurilor în vegetaţie.

Observatii: Frunzele vestejite sau zbarcite indica faptul ca udarile sau umiditatea aerului nu sunt suficiente. Curentii de aer rece provoaca aceleasi efecte, prin urmare mentineti mereu umeda suprafata pamantului si evitati curentii de aer.

Kalanchoe

Kalanchoe este o planta usor de cultvat; ea are nevoie de temperaturi crescute si ingrijiri minime. Poate fi crescuta ca planta de apartament, dar si ca planta de gradina, atata timp cat nu este plantata in gradina, ci in ghiveci. Temperatura ideala in care se dezvolta si infloreste variaza intre 12-30C. 
Kalanchoe este foarte sensibila la frig - daca e expusa numai cateva ore la temperaturi aproape de 0C planta va muri. Planta adora sa stea singura, intr-un ghiveci mic. Cu toate acestea, cu cat este mai mare ghiveciul, cu atat vor fi si frunzele mai mari. Evitati sa plantati in acelasi ghiveci cu kalanchoe alte plante decorative; transplantati floarea in fiecare primavara, adaugand pamant proaspat. Kalanchoe creste relativ greu, atingand in medie 15-45 de cm; la plantele batrane, tulpina devine lemnoasa. Radacinile sunt foarte sensibile si este recomandat sa plantati kalanchoe in ghivece de ceramica care permit aerarea mai buna a radacinilor. Plasati pe fundul ghivecelor un strat de pietricele pentru a asigura un bun drenaj si folositi numai compost usor, cu multa turba, si nisip. Inlaturati intotdeauna excesul de apa care se aduna in tava si nu lasati ghiveciul sa stea in apa.


Planta are nevoie de multa lumina pentru a se dezvolta; daca nu primeste suficienta lumina frunzele se inrosesc pe margine. Vara nu o plasati in plin soare pentru ca frunzele sale, care contin multa apa, se vor arde. Primavara devreme si toamna, razele directe ale soarelui sunt destul de slabe cat sa nu raneasca planta.

Udati bine planta atunci cand pamantul este uscat la atingere, dar nu exagerati, pentru ca ii pot putrezi radacinile. Apa de udat trebuie sa fie la temperatura camerei. Kalanchoe rezista si intr-un mediu uscat, dar nu pentru mult timp, pentru ca ii va afecta serios dezvoltarea; planta va avea nevoie de o perioada de adaptare cand va reveni la un mediu normal, si in aceasta perioada e bine sa evitati sa o udati pe frunze. 
Cand florile incep sa se usuce, taiati-le si lasati planta sa se odihneasca; de asemenea, dupa ce rupeti florile este bine sa reduceti udarea, pentru ca pe perioada de repaus floarea are nevoie numai de putina apa. In curand vor aparea noi boboci si planta va inflori din nou. Aceasta alternanta de perioade de inflorire si de odihna va continua tot anul, indiferent de anotimp. Nu uitati insa ca inflorirea este direct legata de cantitatea de lumina pe care o primeste. Cu alte cuvinte, daca ii asigurati plantei un maxim de 8-10 ore de lumina pe zi planta va imboboci continuu. Dupa aparitia bobocilor, planta poate primi mai putina lumina, pentru ca, pana la urma, prea multa lumina va duce la o dezvoltare generala buna, dar va reduce sansele de inflorire. Kalanchoe tinde sa infloreasca mai mult toamna pana primavara devreme, din cauza ca zilele sunt mai scurte in aceste anotimpuri. 
Tratati planta cu un fertilizator lichid la fiecare 2-3 saptamani.

Inmultire:
Kalanchoe se inmulteste foarte usor prin butasi, care vor inflori foarte usor, mai usor chiar decat planta mama. De obicei noile plante prind radacini in 2 saptamani. Se procedeaza in modul urmator: se taie butasi de 5-8 cm lungime si se inlatura frunzele de jos; se umple un ghiveci adanc cu pamant (ideal, cu acelasi tip de pamant ca la planta-mama) si se pune butasul pana la nodul din care s-au rupt frunzele. Se uda mai rar decat plantele obisnuite si se plaseaza intr-un colt calduros si in 14-21 de zile se poate transplanta intr-un ghiveci obisnuit.
Probleme:
Kalanchoe este in general rezistenta la boli sau insecte, dar poate fi atacata de afide, cosenile, purici de plante, nematode. Simptomele cel mai des intalnite, in afara de prezenta insectelor pe tulpina sau frunze, sunt frunze ofilite, care par rupte sau mancate. Impotriva daunatorilor este de preferat sa utilizati substante non-toxice, pentru ca planta este sensibila la diferite substante chimice.

Sfat:
Atunci cand cumparati o kalanchoe, alegeti o planta cu aspect general bun, cu o forma frumoasa, cu frunze sanatoase si flori cu culori vii. E recomandat sa cumparati plante cu cel mult jumatate din boboci deschisi, decat plante cu toti bobocii infloriti. Nu uitati sa verificati daca are daunatori.

Campanula carpatica – Clopoțelul carpatin

Plantă erbacee perenă, compactă, cu frunze în formă de inimă și cu flori foarte frumoase în formă de clopoțel, simple sau bătute, care pot avea culoarea albă sau albastră.

Utilizare: Plantă erbacee cu flori, pentru interior, seră, solariu sau pentru exterior, de primăvara până toamna. Plantă perenă rezistentă pentru grădini.

Amplasare și lumină: Soare direct până la soare filtrat.

Interval de temperaturi: Preferă un loc răcoros. Nu tolerează temperaturi sub 0 grade Celsius

Udare: Mențineți pământul umed, mai ales în timpul verii. Planta nu tolerează lipsa apei.

Îngrășământ: Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot o dată pe lună, de primăvara până toamna. În restul anului nu trebuie hrănită.

Recomandări speciale: Îndepărtați florile ofilite pentru a face loc noilor boboci. Aruncați planta după înflorire sau transplantați-o în grădină.

Boli și dăunători: Afide, păianjeni roșii, făinare, putregai cenușiu sau musculițele albe

Înmulțire: Prin butași din vârful ramurilor tinere, după înflorire.

Camelia

Frumoasele camelii se bucură de multă popularitate. Printre cele 10000 de specii există multe care se potrivesc ca plante de cameră. Plantele sunt din an în an mai frumoase. Înflorește din octombrie până în martie. Plante crește în formă de buchet. Florile sunt simple, pline, într-o culoare sau în două culori. Paleta de culori cuprinde albul imaculat, albul crem și multe nuanțe de roz și roșu.

Utilizare: Cea mai înfloritoare perioadă a cameliei este cea de înflorire, și anume iarna. Și exact în această perioadă necesită un loc răcoros. Se recomandă pentru această perioadă o grădină de iarnă sau o altă încăpere cu temperatură corespunzătoare. Când este complet înflorită, camelia poate fi amplasată pentru o perioadă mai scurtă și într-un loc mai călduros.

Amplasare și lumină: În loc luminos, răcoros, aerat, fără soare direct. vara și în aer liber; dacă este posibil, ghiveciul se introduce în pământ.

Interval de temperaturi: Cald.  Iarna necesită temperaturi de 15 grade Celsius.

Udare: Se menține permanent umedă.

Îngrășământ:Din primăvară până la sfârșitul lunii iulie se pune săptămânal îngrășământ pentru azalee. Începând cu luna august, pe când se formează mugurii florali, se udă mai puțin și nu se mai pune îngrășământ.

Recomandări speciale: Pământul se schimbă după ce mugurii au înflorit. Atenție la plantă, să nu se rupă.

Boli și dăunători: Păduchi de frunză și tulpină, pete negre. Cameliile își aruncă uneori bulbii. Acest lucru se datorează schimbării locului în care au fost așezate inițial sau răsucirii plantei în timpul formării mugurilor. Deseori cauza este o greșeală de îngrijire, îndeosebi un aer prea uscat, menținut un timp prea îndelungat.

Înmulțire: Prin butași, muguri florali în august, la 20-25 grade Celsius temperatura pământului.

Clivia

Originara din regiunile cu climat subtropical ale Africii de Sud, Clivia este unul din cei mai populari crini de camera. A fost introdusa in Anglia in 1852 si poarta numele ducesei de Northumberland, lady Charlotte-Florentine-Clive, guvernanta a reginei Victoria. 
Clivia creste in forma de tufa scurta si deasa. Tulpina e scurta si mult ingrosata iar din mijlocul frunzelor lungi, liniare, late, de culoare verde inchis, lucioase si asezate in evantai, apar tulpini florale foarte viguroase, de 30-60 cm inaltime, care poarta in varf un buchet de flori (12-15) asemanatoare celor de crin rosu-oranj, monocolore sau cu centrul galben.


Specia Clivia miniata are flori mai mari, mai deschise, colorate mai intens si orientate in sus.

La Clivia nobilis florile sunt mai pale si orientate usor in jos, ca niste clopotei.
InflorireClivia infloreste la inceputul primaverii, uneori iarna. In timpul iernii are nevoie de o perioada obligatorie de repaus (6-8 saptamani), foarte importanta pentru o inflorire regulata. In aceasta perioada planta se tine intr-un spatiu racoros, la 8-10º C, se uda foarte putin si nu i se administreaza ingrasaminte.
ClimatNecesita lumina multa, dar vara se fereste de soare puternic. Temperatura optima pentru crestere in inflorire este de 18-20º C. Udarea se face cu moderatie. Atentie, excesul de apa produce putrezirea plantei! Daca iarna se tine la cald si se uda regulat, nu infloreste!


Substratul de cultura poate fi un pamant de gradina cu adaos de pamant de frunze si nisip.

Vara i se administreaza ingrasaminte la 2-3 saptamani, in concentratie de 0,2%. Daca e posibil, planta se va tine vara in gradina, la semiumbra.

Inmultirea se face prin separerea lastarilor care se dezvolta la baza plantei si care sunt capabili sa infloreasca dupa 2-3 ani de cultura. Despartirea se face primavara, dupa inflorire.


Transplantarea se face primavara, la 3-4 ani, si anual i se inlocuieste pamantul la suprafata. Pentru o buna inflorire, e bine sa fie cultivata in ghivece mai mici. Succes
!

Coleus

Genul Coleus, denumit și urzicuța decorativă, cuprinde mai multe specii de arbuști cultivați ca și plante de apartament. Coleusul este spectaculos prin bogăția de culori a frunzelor sale, care pot apărea în diverse combinații (roșu, galben, verde, grena, violet), datorită hibrizilor. În plus, puteți achiziționa specii cu frunziș diferit ca și formă: frunzele pot fi ovale, dințate sau în formă de inimă. Florile coleusului sunt mici și albe sau galbene și sunt de obicei îndepărtate, pentru ca planta să-și îndrepte resursele către dezvoltarea frunzelor.

Plantare

Coleusul poate fi înmulțit prin semințe sau butași. Se sădește iarna, la adâncimea de 2 mm, într-un vas cu compost de semințe amestecat cu o cantitate mică de nisip. Pământul se umezește și se menține o temperatură de cca. 20-22⁰C, pentru o germinare rapidă. Pentru a asigura căldura necesară, vasul se poate acoperi cu o folie de plastic și lăsa în plin soare. Odată cu apariția și dezvoltarea suficientă a plantelor, primăvara pot fi mutate în ghiveciul definitiv.

Butașii se obțin din lăstarii cu o lungime de minim 60 de centimetri. După tăiere, capătul acestora se poate înmuia într-o pulbere rizogenă, pentru a stimula dezvoltarea rădăcinilor. Se plantează în aceleași condiții ca și semințele, dar într-un loc bine ventilat. Pot fi mutați în ghiveciul propriu odată ce au dat rădăcini.

Condiții de mediu

Coleusul preferă o expunere însorită, dar soarele direct de amiază poate cauza arderea frunzelor. Temperatura ideală este cuprinsă între 15 și 20⁰C, iar mediul ambiant unul umed. Coleusul suferă datorită frigului și a curenților de aer rece.

Planta rezistă peste iarnă, dar intră într-o perioadă de stagnare. Frunzele inferioare vor cădea încă de la venirea toamnei.

Îngrijire

Coleusul necesită o umiditate crescută, atât în aer, cât și în sol. Udă planta la baza sa frecvent, din abundență și asigură-te că solul permite un bun drenaj, pentru a evita putrezirea rădăcinilor. O dată la câteva zile, este necesar să pulverizezi vapori de apă în jurul ei, operațiune ce trebuie realizată seara sau dimineața devreme. Începând cu sfârșitul toamnei, udatul se reduce doar la menținerea umedă a compostului.

Pentru o dezvoltare mai bogată, poți administra un fertilizator lichid adăugat în apă, o dată la 3 săptămâni. Fertilizarea va fi oprită pe perioada iernii, când planta este în repaus.

Tăierea de primăvară a vârfurilor tinere va asigura o formă armonioasă a tufei de coleus.

Cordyline australis

Cordyline australis , cunoscuta si sub numele de copacul varza sau palmierul varza este o planta monocotiledonata originara din Noua Zeelanda. 
Cu o tulpina supla, Cordyline australis are frunzele dispuse intr-un buchet aflat intotdeauna in varful plantei. Cu o lungime de 60-70 cm, frunzele sunt ascutite, arcuite si pot avea diverse culori in functie de varietate.

Planta nu este foarte rezistenta in zonele reci si poate avea nevoie de protectie speciala pe timpul iernii. Vara, palmierul varza prefera un loc insorit, dar ferit de lumina directa a soarelui.
Cordyline australis prefera solul fertil, cu drenaj bun al apei. Varietatile cu frunze colorate sunt cele mai sensibile la lumina directa a soarelui. Plantarea se face cu succes primavara, pentru a permite copacului varza sa se acomodeze cu climatul pana la sosirea iernii.
Desi este rezistenta la inghet, planta prefera sa petreaca iarna cu frunzele legate si cu trunchiul protejat de un strat invelitor termorezisten. Un strat de mulci de 15 cm protejeaza radacinile plantei in iernile geroase.

In ghiveci, Cordyline australic prefera un pamant de flori bogat in substante nutritive. Planta poate fi udata regulat, dar nu excesiv, primavara si vara. Poate fi aplicat un ingrasamant lichid lunar in perioada de crestere. Pe timpul iernii, prefera udarea mai rara si absenta ingrasamintelor. Varietatile mai sensibile prefera temperaturi de 10-15 grade pe timpul iernii.

Florile copacului varza au valoare decorativa pentru unii gradinari, in timp ce altii le elimina imediat dupa aparitie, situatie suportata fara probleme de planta.

Eliminarea frunzelor si a florilor uscate este necesara in mod regulat, iar taierea de primavara a intregii coroane poate reinvigora planta, atunci cand este urmata de aplicarea unui ingrasamant.

Pentru obtinerea unui palmier varza cu mai multe tulpini se recomanda taierea mugurelui principal primavara.

Copacul varza poate fi inmultit cu succes cu ajutorul semintelor, recoltate la uscarea florilor si plantate primavara, cand temperatura depaseste 16 C.

Cordyline australis poate fi inmultita cu usurinta si prin butasi, taiati la o lungime de 10-15 cm. Se recomanda eliminarea tuturor frunzelor in afara de cele care cresc pe terminatia tulpinei.
In cazul plantelor care cresc cu tulpini multiple, acestea pot fi taiate primavara. Daca butasul ales are radacina slab dezvoltata, se recomanda aceeeasi metoda de mai sus.

Cea mai des intalnita problema a Cordyline australis este aparitia de pete pe frunze, cauzate de temperaturile scazute sau de circulatia aerului rece.

Plantele sunt rezistente la boli si daunatori, dar sunt sensibile la temperaturile scazute si la seceta pe timpul verii. Protectia palmierului varza crescut in exterior pe timpul iernii si udarea regulata pe timpul verii asigura de cele mai multe ori o planta decorativa frumoasa si sanatoasa.